Interviu Geanina Gee, calatoria pe Camino de Santiago Francez.
Cu o sinceritate radiantă și o pasiune pentru călătorie, Geanina Gee a reușit să aducă lumină și inspirație în inimile noastre în interviul de astăzi. Împărtășind povestea sa captivantă despre călătoria pe Camino de Santiago. Geanina ne-a invitat într-o incursiune plină de emoție și învățăminte, demonstrând că uneori drumul către sine este cel mai bogat și mai valoros pelerinaj. Prin fiecare cuvânt rostit, Geanina a reușit să trezească curiozitatea și să ne conducă pe această călătorie interioară, în care fiecare pas pe drumul Camino de Santiago devine o metaforă pentru căutarea și descoperirea de sine. Așadar, haideți să ne lăsăm captivați de povestea fascinantă a Geaninei Gee și să descoperim împreună frumusețea și profunzimea călătoriei sale.
Ce te-a inspirat să pornești în călătoria pe Camino de Santiago Francez?
Soțul meu, sursa mea de inspirație și ghidul meu, m-a adus în lumea minunată a Camino de Santiago. În urmă cu 6 ani, chiar înainte să ne întâlnim, Claudiu Negrea, sufletul meu pereche, a pornit pe acest drum sacru alături de Florin Ștefan, un talentat fotograf, pentru a sprijini o cauză umanitară. Descoperirea Camino de Santiago a venit la mine prin intermediul unui reportaj TV, unde am fost fermecată nu doar de povestea captivantă a călătoriei lor, ci și de Claudiu însuși – probabil, modul în care a împărtășit experiența lui m-a cucerit iremediabil. Din clipa aceea, am știut că destinul meu va fi legat de acest drum sacru. Și astfel, șase ani mai târziu, cu sprijinul și dragostea celui care m-a inspirat, am pășit și eu pe acest traseu fascinant, avându-l pe Claudiu alături, nu doar ca partener de călătorie, ci și ca partener de viață.
Care a fost cea mai memorabilă experiență pe care ai avut-o pe parcursul călătoriei tale?
A fost o călătorie presărată cu momente memorabile, iar printre cele care îmi luminează inima sunt acele clipe în care am râs fără reținere alături de soțul meu și acele momente de conexiune profundă pe care le-am simțit. Au existat momente în care părea că ne citim gândurile reciproc. De exemplu, într-o zi, am oprit la un restaurant pentru prânz, iar înainte să-mi las rucsacul jos și să mă așez la masă, Claudiu deja comandase o porție de cartofi prăjiți, fiind sigur că aceea era dorința mea. O altă întâmplare memorabilă a avut loc într-o seară la cină, după o zi în care nu puteam să-mi scot din minte dorința de nachos, ceva pe care nu mă așteptam să găsesc pe Camino. Cu toate acestea, în acea seară, Claudiu a ales un restaurant care servea exact tipul de nachos la care visam întreaga zi.
Cum te-ai pregătit fizic și mental pentru această călătorie lungă?
Trei luni înainte de plecare, m-am dedicat antrenamentelor la sală și sesiunilor de yoga, am colindat orașul în lung și-n lat și am absorbit informații care mi s-au părut utile. Cu toate acestea, indiferent cât de bine pregătită credeam că sunt, experiența de pe Camino a fost cu totul altceva. Acolo, am descoperit că nu există nicio pregătire completă pentru provocările pe care le întâlnești. Și, cu toate că am avut parte de multe momente dificile, nu aș schimba nimic din intensitatea cu care am trăit fiecare pas. Fiecare obstacol a fost o lecție, iar fiecare reușită a fost o bucurie autentică. Nu există nicio clipă pe care să o regret.
Care a fost cel mai dificil aspect al călătoriei pentru tine?
Cel mai dificil aspect al călătoriei a fost neputința mea de a ține post înainte de sărbătorile pascale, din cauza lipsei de opțiuni alimentare adecvate. M-am confruntat cu o foame constantă, iar dorința mea de a respecta postul era puternică. Îmi imaginam că voi alege cu grijă fructe și salate, dar nu am luat în considerare efortul fizic intens pe care îl depuneam zilnic. M-am trezit în situația în care mâncarea disponibilă consta în pâine cu hamon, o felie imensă de pâine încărcată cu șuncă și câteva feliuțe de brânză. Acest lucru era predominant în meniurile restaurantelor, în special la prânz. Aceste lucruri m-au făcut să-mi dau seama că nu voi putea să țin post în acele condiții. Corpul meu cerea mai multă hrană pentru a face față efortului fizic intens pe care îl depuneam zilnic.
Ce lucruri te-au surprins în mod plăcut pe parcursul călătoriei?
M-a fascinat profund modul în care oamenii se raportează la pelerini pe drumul Camino. Fiecare întâlnire era un prilej de salut și zâmbet, o manifestare a caldurii și a bunătății umane. Am decis să îmbrățișez această atmosferă și să o duc cu mine acasă, să aduc zâmbetul pe fețele oamenilor oriunde m-aș afla. Este o frumusețe simplă și profundă în acest gest. De asemenea, m-a uimit generozitatea oamenilor care săreau în ajutor atunci când aveam nevoie. Această solidaritate m-a inspirat profund și m-a determinat să adopt aceeași atitudine. Simți o adâncă încredere și siguranță când știi că poți conta pe ajutorul celor din jur în momente critice.
Care a fost cel mai frumos peisaj pe care l-ai întâlnit pe drum?
Unul dintre peisajele cele mai frumoase l-am văzut în ziua în care am ales un alt traseu pe care ne-am și rătăcit și din 28 km propuși, am ajuns să parcurgem 31 de km, jumătate din drum pe munte. Dar a meritat.
Cum ai gestionat provocările și obstacolele întâlnite pe parcurs?
Cu ajutorul soțului meu și a lui Dumnezeu. Soțul meu a fost cel mai mare sprijin și cel mai bun organizator. Datorită lui, am avut întotdeauna cazările asigurate și traseele bine stabilite. Mă pot lăuda cu o situație de criză pe care am rezolvat-o rapid pentru că acela a fost singurul moment în care Claudiu a cedat. Momentul în care am realizat că nu mai sunt locuri în niciun tren care trebuia să ne ducă spre Madrid, locul din care zburam spre casa. În rest, Claudiu a rezolvat toate problemele apărute. Sunt foarte recunoscătoare pentru acest lucru.
Cum crezi că această călătorie va influența viața ta în viitor?
Camino de Santiago este, indubitabil, experiența care mi-a influențat viața într-un mod inedit. Am plecat la drum cu gândul că am înțeles viața și că am ajuns să cunosc toată teoria despre viață. Și eram convinsă că pe acest drum îmi voi sedimenta doar informațiile. Însă, Camino mi-a dat gândurile peste cap. M-a pus față în față cu mine, în cea mai reală și sinceră formă. Și doare îngrozitor să realizezi că te-ai mințit atât de frumos atâția ani. Însă, datorită faptului că pe drumurile de pelerinaj Dumnezeu ți se arată des și exact atunci când ai nevoie, am reușit să suport atât durerea fizică cât și cea sufletească și am putut să văd dincolo de ea. Și să accept. Să accept viața exact așa cum e ea, să mă accept pe mine exact așa cum sunt. Și odată ce ajungi să faci asta, viața se schimbă. În bine. Camino mi-a arătat că drumul nu e se termină niciodată și că destinația nu e țelul. Țelul este trăirea intensă a fiecărui pas.
Ai întâlnit momente de epuizare și cum ai depășit aceste momente?
Pe Camino de Santiago am înțeles cu adevărat cât de valoros este să ai alături o persoană care are încredere în tine mai mult decât însuți crezi că poți. În clipele în care simțeam că nu mai am putere, îl auzeam spunând: ”Hai că putem încă un pic!,, Aceste cuvinte m-au încurajat și m-au împins înainte, arătându-mi că, chiar și atunci când simțeam că sunt la capătul puterilor, încă exista rezervă de energie și determinare în mine.
Care a fost cea mai mare lecție pe care ai învățat-o despre tine însuți în timpul acestei călătorii?
Cea mai mare lecție pe care am învățat-o despre mine a fost faptul că sunt atât lumină cât și întuneric și că greșelile mele nu mă definesc, ci ceea ce mă definește este faptul că aleg conștient să învăț din ele.
Ai avut parte de vreun moment deosebit de emoționant sau de o revelație pe parcurs?
Fiecare zi petrecută pe Camino de Santiago a fost presărată cu revelații care mi-au atins inima în mod profund. Așa cum am observat, pe aceste căi sacre, Dumnezeu se revelează în mod constant. În fiecare moment și în fiecare pas, El ne întâmpină și ne călăuzește. Unul dintre momentele care m-au emoționat cel mai profund a fost atunci când am pășit în magazinul unui distins domn în vârstă de 97 de ani, care dedica o viață întreagă serviciului în acel loc, începând din frageda sa adolescență la vârsta de 15 ani. Întrând în magazinul său, am sperat că voi găsi ceea ce căutam, dar, din nefericire, nu am avut norocul să găsesc exact ceea ce căutam. În acea clipă, am simțit o undă de dezamăgire pe chipul său, pentru că nu putea să mă ajute așa cum și-ar fi dorit. M-am simțit profund întristată de faptul că nu i-am putut oferi șansa de a mă ajuta. Cu toate acestea, mi-am amintit că, în ciuda vârstei sale înaintate, acest bătrân distins încă alegea să fie prezent acolo, la serviciu, încercând să ofere ajutorul său celor în nevoie. Acest moment m-a învățat că generozitatea și dorința de a ajuta nu cunosc limite de vârstă sau timp
Cum ai reacționat la finalul călătoriei tale și cum te-ai simțit după ce ai atins destinația finală?
Finalul călătoriei către Santiago nu a fost atât de copleșitor. În acel moment, am realizat cu claritate că esența călătoriei nu constă în destinație, ci în întreaga călătorie în sine. În ciuda acestui fapt, starea mea interioară a rămas neschimbată pe tot parcursul zilei, până la cină. Seara, am avut privilegiul de a lua cina alături de cei trei prieteni mexicani pe care i-am întâlnit pe traseu și cu care am legat o legătură profundă într-un timp scurt. După acea cină, am fost cuprins de un val de fericire. Experiența acelei cine a fost de o intensitate memorabilă. În timp ce ne îndreptam spre cazare, am avut norocul să întâlnim pe stradă alți doi pelerini care își încheiaseră și ei călătoria. Am schimbat felicitări și gânduri, iar în acel moment am simțit că, deși un drum se încheie, un altul abia începe.
Cum ai descrie conexiunea ta cu natura în timpul călătoriei?
Suntem una cu natura si cu întreg universul. Acum imi e mai clar ca niciodata. Nu pot sa cred ca, deși am crescut la sat si am avut contact cu natura, am avut totuși câțiva ani în care m-am deconectat de ea. Și asta a fost devastator pentru mintea, corpul si sufletul meu. Nu avem cum sa ne întelegem pe noi înșine daca nu întelegem natura. Nu avem cum să întelegem natura daca nu avem contact cu ea. Nu ne putem respecta pe noi înșine daca nu respectăm natura. Si natura nu ne va respecta daca noi nu o respectăm. Relația mea cu natura s-a schimbat complet.
Îți mulțumim din suflet pentru timpul și experiența pe care ai împărtășit-o cu noi în acest interviu. A fost o bucurie să ascultăm poveștile și gândurile tale, iar curajul și autenticitatea ta ne-au inspirat. Îți dorim mult succes în toate proiectele tale viitoare și sunt convins că vei continua să aduci lumină și inspirație în lumea din jurul tău.
