Interviu cu Lei Marina Laura – pasiunea pentru vioara

  • 0

Interviu cu Lei Marina Laura – pasiunea pentru vioara

 

Astăzi avem onoarea de a discuta cu Lei Marina , o talentată violonistă care și-a dedicat viața artei muzicale. Cu o pasiune arzătoare pentru vioară și un talent remarcabil, Marina ne va împărtăși povestea ei, de la primele acorduri.  Vom explora împreună drumul său artistic, provocările întâmpinate și bucuriile descoperite în această călătorie muzicală fascinantă.

 

Cum ai început să studiezi vioara și ce te-a atras inițial la acest instrument?

Vioara nu a fost neapărat prima mea iubire. Eram pe la cinci ani, un copil zglobiu care dansa și cânta în casă, așa cum fac mulți copii. Părinții mei au observat că această pasiune persista și au decis să mă ducă la liceul de muzică pentru a vedea dacă am aptitudini muzicale. Inițial, am dat probe pentru pian, deoarece părinții mei credeau că acesta ar fi o variantă potrivită pentru mine. Totuși, când am dat probele, directoarea liceului a spus că aș fi mai potrivită pentru vioară. A văzut în mine un potențial extraordinar pentru acest instrument. Pentru părinții mei, a fost o surpriză. Ei visau să studiez pianul, influențați de dorința tatălui meu, care în copilărie a studiat puțin pianul, având un profesor surdomut. Aceasta este o poveste haioasă, dar nu a fost să fie pentru el, și și-a dorit ca eu să duc mai departe această tradiție. Am rămas la vioară pentru că așa a fost momentul. Primii patru ani au fost o adevărată provocare, aproape un chin. La început, ca și copil, nu cântam nimic melodios, ci făceam doar exerciții de bază, repetând aceleași mișcări la nesfârșit. Nu era nicio plăcere în asta, dar susținerea părinților și a profesorilor a fost esențială. Profesorul meu de vioară a fost cel care m-a format din toate punctele de vedere și datorită lui sunt astăzi omul care sunt. Îi datorez faptul că nu am renunțat la vioară.

 

Care este cea mai mare provocare tehnică pe care ai întâlnit-o în învățarea viorii?

Având în vedere că am început de mică, nu pot spune că am avut o provocare tehnică majoră. În general, provocările apar atunci când începi să studiezi un instrument la o vârstă mai înaintată, însă pentru mine a fost diferit. Începând cu vioara din clasa întâi, procesul a fost natural. Înveți să pui degetul unu pe coardă și repeți acest lucru de mii de ori, până când totul devine firesc. Desigur, nu a fost ușor, chiar dacă am început de mică. Cu toate acestea, nu pot spune că am întâmpinat dificultăți tehnice semnificative de-a lungul timpului. Totul s-a așezat foarte bine prin practică și repetiție constantă.

 

Ai participat la concursuri sau recitaluri?

Am studiat timp de 12 ani la liceul de muzică din Arad, unde, bineînțeles, am participat la toate concursurile și evenimentele organizate de școală. Cvartetul meu a fost format încă din perioada școlii, iar împreună cu acest cvartet am fost trimisă la toate evenimentele importante. Participam atât individual, cât și în cadrul cvartetului, reprezentând mereu liceul cu mândrie.

 

Cum consideri că a influențat vioara viața ta personală și profesională?

Vioara m-a format, bineînțeles, începând de mică. A făcut parte din viața mea încă din clasa întâi, participând la numeroase evenimente, atât individual, cât și cu orchestra. Practic, m-am format diferit, învățând de la o vârstă fragedă ce înseamnă munca în echipă. Am învățat că trebuie să împărtășim aceleași valori prin muzică. Îi îndemn pe toți copiii, și nu numai, să studieze muzica sau un instrument, chiar și în particular, pentru că te formează diferit ca om. Te dezvoltă în termeni de empatie și stare generală. Pentru mine, muzica este un remediu natural și o formă de terapie. Când trec printr-o perioadă dificilă, muzica mă scoate din orice impas și mă ajută enorm.

 

În opinia ta, ce calități trebuie să aibă un bun violonist?

Ca violonist, în primul rând trebuie să ai talent, dar munca este la fel de importantă. Eu am studiat foarte mult în școală și cred că munca și perseverența fac o diferență enormă. Talent am avut, însă nu pot spune că a fost extraordinar. Cu toate acestea, prin muncă și perseverență am reușit să progresez. Cred că aceste calități sunt esențiale nu doar pentru a fi un bun violonist, ci în orice meserie. Doar prin perseverență poți să evoluezi cu adevărat.

 

Care a fost inspirația din spatele numelui ,,Cvartet Adagio”?

O poveste frumoasă, care îmi place întotdeauna să o dezbat, s-a născut în perioada liceului. Eram în clasa a IX-a și făceam parte din cvartetul școlii. Deși nu aveam un nume oficial, eram un simbol al liceului. Atunci am realizat că mi-ar plăcea foarte mult să cânt într-o formație de cameră, într-o formulă mai restrânsă, nu într-o orchestră mare. Un cvartet, format din patru instrumente – două viori, violă și violoncel – îmi oferea această posibilitate. M-am îndrăgostit de această formă camerală, fiindcă îți permite să te adaptezi și să cânți oriunde, spre deosebire de o orchestră mare, care este mult mai greu de mobilizat pentru diverse evenimente.

 

Cvartetul „Adagio” s-a născut încă de atunci, din clasa a IX-a. După liceu, fiecare dintre noi a plecat la facultăți diferite, iar cvartetul a luat o pauză. Eu am ales să studiez Comunicare și Relații Publice la Timișoara, lăsând în urmă planurile pentru Conservator. Aceasta a fost o decizie dificilă, deoarece inițial mă pregăteam intens pentru Conservator și toată lumea credea că voi urma această cale. Cu o lună înainte de examene, m-am răzgândit. Nu mă vedeam studiind cu profesorul care îmi fusese desemnat și care avea o relație tensionată cu fostul meu profesor. Era o situație dificilă pentru un copil, așa că am decis să renunț la Conservator și să urmez altă direcție. Chiar dacă mi-am continuat studiile la Comunicare și Relații Publice și am început să lucrez în domeniu, simțeam că lipsește ceva. Îmi lipsea muzica. Deși îmi plăcea ce făceam, nu mă regăseam complet. Oamenii care mă cunoșteau din liceu, nu înțelegeau de ce am renunțat și mulți mă abordau pentru diverse evenimente. În 2013, am decis să reiau vioara și să reformez cvartetul. Într-o lună, am găsit repertorii, am stat zi și noapte, mi-am creat un logo și am pus bazele noului cvartet. Astfel, am reușit să readuc muzica în viața mea și să îmi urmez pasiunea.

 

Ce planuri de viitor ai legate de cariera ta muzicală?

Avem planuri mari pentru viitorul nostru în cariera muzicală. Ne dorim cu tărie să rămânem în formula noastră actuală, „Adagio”. Suntem conștienți că suntem foarte solicitați la diverse evenimente, iar acest lucru ne motivează să continuăm să ne dedicăm pasiunii noastre. Ne dorim să ne perfecționăm și să continuăm să oferim momente memorabile prin muzică. Acesta este drumul pe care ne dorim să-l urmăm în continuare.

 

Cu aceste gânduri încurajatoare pentru viitorul său muzical, Marina Lei încheie acest interviu, subliniind pasiunea și determinarea care au ghidat-o pe parcursul întregii sale călătorii. Cu vioara în mână și inima plină de speranță, ea se pregătește să continue să încânte publicul și să împărtășească frumusețea muzicii cu lumea. Încheiem această discuție cu încrederea că viitorul aduce cu sine noi oportunități și realizări pentru această talentată violonistă.

Interviu cu Moș Ioana: fondatoarea Epil Evolution, despre revoluția epilării definitive
Prev Post Interviu cu Moș Ioana: fondatoarea Epil Evolution, despre revoluția epilării definitive
Înterviu cu Mădălin Voian, în culisele pasiunii și arta vopsitoriei auto
Next Post Înterviu cu Mădălin Voian, în culisele pasiunii și arta vopsitoriei auto

Leave a Comment:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *