Ion Minulescu, unul dintre cei mai importanți scriitori români.
S-a născut la 6 ianuarie 1881 în București. Copilăria și-a petrecut-o la Slatina, iar educația primară și gimnazială a urmat-o la Pitești, conform sursei “Dicționarul general al literaturii române” (Ed. Univers Enciclopedic, 2005).
În 1897, Minulescu a debutat cu primele sale poezii în revista “Povestea vorbei”. Un an mai târziu, sub pseudonimul I.M. Nirvan, a publicat în “Foaia pentru toți”.
După ce a fost admis la Facultatea de Drept din București, Ion Minulescu a decis să părăsească țara și să se mute la Paris în 1900. Aici, a fost fascinat de literatura simbolistă, influență care și-a pus amprenta asupra operei sale ulterioare.
Întors în țară, în jurul anului 1905, Minulescu a început să publice versuri și fragmente de proză în revista “Viața nouă” a lui Ovid Densușianu. Din 1907, a participat la “sâmbetele literare” organizate de M. Dragomirescu și a colaborat la “Convorbiri critice”, atrăgând atenția și recunoașterea unor mari figuri literare precum I.L. Caragiale, conform “Dicționarului scriitorilor români” (Ed. Albatros, 2001).
Debutul editorial al lui Ion Minulescu a avut loc în 1908, cu volumul de poezii “Romanțe pentru mai târziu”. Tot în același an, a debutat și ca prozator, cu povestirea “Casa cu geamurile portocalii”. În 1912, Minulescu a fondat revista “Insula”. Un an mai târziu, în 1913, a apărut cel de-al doilea volum de poezii al său, “La vorbă cu mine însumi”.
Opera lui Ion Minulescu este profund influențată de estetica simbolistă și de mișcările literare și culturale europene ale epocii. Prin versurile sale, proza și dramaturgia, el a contribuit semnificativ la dezvoltarea și diversificarea literaturii române.
