Avort în România: provocări și implicații ale restrângerii accesului la întreruperi de sarcină
În umbra tăcerii, drepturile femeilor românce de a accesa întreruperea voluntară a sarcinii sunt subiectul unor schimbări semnificative.
O investigație recentă realizată de Asociația Moașelor Independente dezvăluie că găsirea unui spital dispus să efectueze un avort la cerere devine tot mai dificilă, chiar și contra cost.
Motivul principal?
Refuzul din partea majorității medicilor ginecologi, motivați de convingeri religioase și etice, care îi împiedică să efectueze această procedură, indiferent de locul de muncă.
Aproape 1.000 de clinici și spitale din întreaga țară, atât publice cât și private, au fost contactate pentru programări la întrerupere de sarcină.
Alarmant, aproximativ 60% dintre acestea au refuzat programările, iar restul nu au răspuns la apeluri.
Situația este cu atât mai gravă în 13 județe, unde accesul la avort este practic imposibil, iar în alte 18 este extrem de dificil.
Silviana Marin, manager interimar al Spitalului Județean de Urgență Târgoviște, subliniază că nu există posibilitatea de a obliga medicii să efectueze avorturi din motive personale, religioase sau etice.
Declarația este susținută de Călin Boeru, șeful secției de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Județean de Urgență Ploiești, care subliniază că medicii sunt, în cele din urmă, oameni cu propriile lor convingeri și responsabilități.
În unele spitale, femeile care solicită un avort sunt îndrumate către organizații religioase, în încercarea de a fi convins să renunțe la această decizie.
În alte cazuri, personalul medical promovează în mod deschis creșterea populației, în detrimentul dreptului femeilor de a alege.
Potrivit Asociației Moașelor Independente, mulți medici refuză și să prescrie medicamentele necesare întreruperii sarcinii timpurii, ceea ce determină unele femei să recurgă la soluții nesigure, cu consecințe grave asupra sănătății lor fizice și mentale.
Doctorul Radu Vlădăreanu, vicepreședinte al Societății de Obstetrică-Ginecologie din România, subliniază că consideră dreptul femeilor de a alege ca fiind fundamental.
Îngrijorător, el atrage atenția asupra creșterii numărului de avorturi efectuate în condiții precare, similar cu perioada regimului lui Ceaușescu.
Pe de altă parte, statistici oficiale arată că doar în primele zece luni ale anului trecut, 230 de copii au fost abandonați în maternități și spitale, iar aproximativ 40.000 se află în sistemul de protecție specială.
Aceste cifre evidențiază complexitatea situației sociale și a nevoilor copiilor aflați în situații vulnerabile.
În concluzie, schimbările semnificative în politicile și practicile privind accesul la întreruperea voluntară a sarcinii în România reflectă o realitate îngrijorătoare pentru drepturile femeilor.
Refuzul din partea majorității medicilor de a efectua avorturi, îndrumarea către organizații religioase și dificultatea în obținerea tratamentului necesar pun sub semnul întrebării autonomia femeilor în luarea deciziilor privind propria sănătate reproductivă.
Este necesară o abordare complexă și echilibrată pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale femeilor și protecția sănătății lor fizice și mentale.
